B.H. Liddell Hart

B.H. Liddell Hart
Date personale
Născut	31 octombrie 1895[1][2][3][4] Paris, Franța[5]
Decedat	29 ianuarie 1970 (74 de ani)[1][2][3][4] Marlow, Buckinghamshire, Anglia, Regatul Unit
Căsătorit cu	Kathleen Liddell Hart[*][[Kathleen Liddell Hart (wife of Basil Liddell Hart)|​]] (1942–29 ianuarie 1970)[6]
Cetățenie	Regatul Unit[7][8]
Ocupație	jurnalist istoric militar[*]​ istoric scriitor militar[*]​ teoretician militar[*]​ profesor
Locul desfășurării activității	Somme[9]
Limbi vorbite	limba engleză[10]
Activitate
Alma mater	Corpus Christi College[*][[Corpus Christi College (college of the University of Cambridge)|​]] St Paul's School[*][[St Paul's School (school in Richmond upon Thames, UK)|​]] Edgeborough School[*][[Edgeborough School (school in Surrey, UK)|​]] Willington School[*][[Willington School (school in Merton, UK)|​]]
Premii	Knight Bachelor[*][[Knight Bachelor (title granted to a man who has been knighted by the British monarch but not inducted as a member of one of the organised orders of chivalry)|​]]
Modifică date / text

Sir Basil Henry Liddell Hart (n. 31 octombrie 1895, Paris, Franța – d. 29 ianuarie 1970, Marlow, Buckinghamshire, Anglia, Regatul Unit) cunoscut înainte de a fi făcut lord și cu numele de Căpitanul B. H. Liddell Hart a fost un militar, istoric militar și unul din teoreticienii de seamă a perioadei interbelice. Este creditat că prin teoriile sale a influențat semnificativ dezvoltarea luptelor purtate cu tancuri.^[11]

El a preluat și adezvoltat tezele generalului englez John Fuller și francezului Jean Estienne cu privire la utilizarea blindatelor în luptă. În acest scop, pleda pentru motorizarea infanteriei.

În Primul Război Mondial s-a înrolat ca voluntar, în 1915 a fost promovat la rangul de căpitan, fiind rănit de mai multe ori. A participat la Bătălia de pe Somme (1916), unde pe 19 iulie 1916 a suferit leziuni grave în urma unui atac cu gaze toxice, fiind scos din prima linie.^[12] Batalionul său a fost aproape distrus în prima zi a ofensivei de 1 iulie, care era parte din cele 60.000 de victime suferite în cea mai grea pierdere într-o singură zi din istoria Marii Britanii. Experiențele pe care le-a suferit pe Frontul de Vest l-au afectat profund pentru tot restul vieții.^[13]

El a scris o serie de lucrări de specialitate în domeniul istoriei militare, care s-au dovedit influente în rândul strategilor. El susținea, că atacul frontal era o strategie care este menită să eșueze cu prețul unui mare număr de vieți, așa cum s-a întâmplat în Primul Război Mondial. El a recomandat în schimb „abordarea indirectă” (Indirect approach), spunând, că ...În strategie, drumul cel mai lung este adesea cel mai scurt drum spre casă.^[14] și folosirea cu încredere a formațiunilor blindate cu mișcare rapidă. A fost transferat la pregătirea recruților la unitățile de voluntari.^[15] Aici a scris câteva mai multe broșuri despre exerciții și antrenamente de infanterie, care au intrat în atenția generalului Sir Ivor Maxse, comandantul Diviziei 18 (Est). După război, s-a transferat la Corpul Educațional al Armatei Regale, unde a pregătit o nouă ediție a Manualului de pregătire pentru infanterie. În acest manual, Liddell Hart s-a străduit să insufle lecțiile din 1918 și a purtat o corespondență cu generalul Maxse, un ofițer care a fost comandant în timpul bătăliilor de la Hamel și Amiens.^[16]

Este cunoscut, că publicațiile lui de dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial au influențat strategia germană în timpul războiului, deși a fost acuzat că i-a determinat pe generalii capturați să-și exagereze rolul în dezvoltarea tacticilor blitzkrieg. De asemenea, a contribuit la promovarea mitului Rommel și a argumentului „Wehrmacht-ului curat” în scopuri politice, când Războiul Rece a necesitat recrutarea unei noi armate vest-germane.