Geoid

Geodezie
Concepte fundamentale
Cartografiere Geodezie Geodinamică Geomatică Istorie
Concepte
Date geodetice Distanță geografică Geoid Sistem geodezic Geodezică Coordonate geografice Reprezentarea orizontului local Latitudine / Longitudine Proiecție cartografică Elipsoid de referință Geodezie spațială Sistem de referință spațială
Tehnologii
Sistem de navigație prin satelit Sistem de poziționare globală; (GPS) GLONASS (Rusia) Galileo (Europa) IRNSS (India) BeiDou (BDS) (China)
Standarde
ED50 SAD69 GRS 80 NAD83 WGS84 NAVD88 ETRS89 GCJ-02 SRID UTM
Istorie
NGVD29 (1929)
v d m

Geoidul reprezintă forma teoretică a suprafeței Pământului și este definit ca nivelul mediu al mărilor și oceanelor în repaus, extins sub continente, la care se raportează verticala unui loc anume.

Definit de Gauss ca figură matematică a Pământului, geoidul este o figură echipotențială, perpendiculară în orice punct al ei la direcția accelerației gravitaționale, adică la verticala dată de firul cu plumb. Suprafața geoidului, numită și suprafață de nivel zero, reprezintă suprafața de referință pentru determinarea cotelor.^[1]

În cazul măsurătorilor geodezice curente (trilaterații, triangulații, poligonometrie), geoidul se poate aproxima cu un elipsoid de rotație, turtit la poli, având semiaxa mare (ecuatorială) de circa 6.380 km. De asemenea, pentru lucrări geodezice de precizie mai mică, suprafața geoidului se poate aproxima și cu suprafața unei sfere de rază medie egală cu 6.370 km.