Litiu

Litiu
Heliu ← Litiu → Beriliu H   3 Li                                                                                                                                                                                                                                           Li Na Tabelul complet • Tabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr	Litiu, Li, 3
Serie chimică	metale alcaline
Grupă, Perioadă, Bloc	1, 2, s
Densitate	535 kg/m³
Culoare	alb-argintiu/gri
Număr CAS	7439-93-2
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică	6,941 u
Rază atomică	145 (167) pm
Rază de covalență	134 pm
Rază van der Waals	182 pm
Configurație electronică	[He]2s1, 1s22s1
Electroni pe nivelul de energie	2, 1
Număr de oxidare	+1
Oxid	bază tare
Structură cristalină	Cubică cu fețe centrate
Proprietăți fizice
Fază ordinară	solid
Punct de topire	180,5 °C ; 453,69 K
Punct de fierbere	1 341,9 °C ; 1 615 K
Energie de fuziune	3 kJ/mol
Energie de evaporare	145,92 kJ/mol
Temperatură critică	K
Presiune critică	Pa
Volum molar	13,02×10-6 m³/kmol
Presiune de vapori	1,63×10-8
Viteza sunetului	6150 m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)	0,98
Căldură specifică	3582 J/(kg·K)
Conductivitate electrică	10,8×106 S/m
Conductivitate termică	84,7 W/(m·K)
Prima energie de ionizare	520,2 kJ/mol
A 2-a energie de ionizare	7298,1 kJ/mol
A 3-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
A 4-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD MeV 6Li 7,5 % stabil cu 3 neutroni 7Li 92,5 % stabil cu 4 neutroni 8Li sintetic 0,838 s β- 16 8Be
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică text

Litiul (din greacă: λίθος lithos, "piatră") este un element chimic având simbolul chimic Li și numărul atomic 3. Este un metal alcalin de culoare alb-argintie, iar în condiții normale, este cel mai ușor metal și cel mai puțin dens solid. La fel ca toate metalele alcaline, litiul este foarte reactiv, se oxidează rapid în aer umed pierzându-și luciul și înnegrindu-se, fiind din acest motiv păstrat sub un strat de ulei.

Datorită reactivității sale înalte, litiul nu este niciodată întâlnit sub formă liberă în natură, fiind prezent sub formă de compuși ionici. Este constituent al unor minerale pegmatice și prezent totodată în apa oceanelor și obținut din saramuri și argile. Industrial litiul este produs electrolitic dintr-un amestec de clorură de litiu și clorură de potasiu.

Literatura de specialitate menționează că litiul (mai ales ⁷Li) este unul dintre puținele elemente sintetizate în urma Big Bang-ului^[1], deși cantitatea lui a scăzut semnificativ. Motivele dispariției și procesele prin care litiul este produs continuă să fie unul dintre studiile importante din astronomie.

Nucleele de litiu sunt instabile, din moment ce 2 izotopi stabili de litiu întâlniți în natură au energiile de fuzionare cele mai joase per nucleon dintre toți nuclizii stabili. Datorită acesteia, litiul este elementul cel mai puțin întâlnit în Sistemul solar decât 25 din cele 32 de elemente chimice, cu toate că nucleii săi sunt foarte ușori ca masă atomică.^[2] Din motive asemănătoare, litiul este un material important în fizica nucleară, fiind elementul utilizat în transmutarea heliului în 1932, acțiune care a condus la prima reacție nucleară, iar deuterura de litiu-6 a fost utilizată ca și combustibil de fuziune în armele termonucleare.

Litiul și compușii săi au câteva aplicații industriale, inclusiv fabricarea sticlei termorezistente și ceramicei, lubrifianților pe bază de litiu, aditivilor utilizați în producția de fier, oțel și aluminiu, bateriilor cu litiu și acumulatoarelor litiu-ion. Aceste întrebuințări consumă mai mult de 3/4 din producția de litiu.

Cantități minuscule de litiu sunt conținute în toate organismele. Elementul nu îndeplinește vreo funcție biologică vitală, din moment ce animalele și plantele pot supraviețui fără acest metal totodată funcții non-vitale nefiind excluse. Ionul de litiu Li+ administrat ca și orice sare al acestui metal s-a dovedit a fi util ca și medicament de stabilizare al bolnavilor cu tulburare bipolară, datorită efectelor neurologice ale ionului asupra organismului uman.