Unghi

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Unghiul reprezintă alăturarea a două semidrepte având originea într-un punct comun. Cuvântul „unghi” provine din latină, cuvântul angulus însemnând „colț”. Originea semidreptelor se numește vârful unghiului, iar cele două semidrepte sunt laturile lui. Dacă semidreptele sunt identice unghiul se numește unghi nul. Dacă semidreptele sunt opuse unghiul se numește unghi alungit sau unghi cu laturile în prelungire. Un unghi nici nul nici alungit este unghi propriu^[1].

Măsura unghiului este o mărime fizică adimensională atașată unghiului și exprimă printr-o valoare numerică gradul aproprierii sau depărtării (deschiderii) între semidreptele care formează unghiul. Această valoare numerică permite ordonarea unghiurilor având deschideri diferite. Unghiurile nenule sunt formate de drepte care se intersectează, iar punctul de intersecție e vârful unghiului.

Cea mai frecventă unitate de măsură a unghiurilor este gradul sexagesimal. Utilizând această unitate, unghiului alungit i se atribuie valoarea de 180 de grade. Unghiul alungit este de măsura a două unghiuri drepte. De asemenea, este utilizat și radianul (abreviat rad), care este egal cu 180/π grade.