Triton | |
![]() Fotomozaic Voyager 2 cu emisfera sub-Neptuniană a lui Triton | |
Descoperire | |
---|---|
Descoperit de | William Lassell |
Dată descoperire | 10 octombrie 1846 |
Denumiri | |
Denumire MPC | Neptun I |
Pronunție | /tri'ton/ |
Denumit după | Τρίτων Trītōn |
Atribute | Tritonian /tri.to.ni'an/ |
Caracteristicile orbitei | |
759 km 354 | |
Excentricitate | 0,000016[1] |
Perioadă orbitală | 5,876854 z (retrogradă)[1][2] |
4,39 km/s[a] | |
Înclinație | 129,812° (față de ecliptică) 156,885° (față de ecuatorul lui Neptun)[3][4] 129,608° (față de orbita lui Neptun) |
Sateliți | Neptun |
Caracteristici fizice | |
Raza medie | 1.353,4±0,9 km [5] (0,2122 RPământ) |
Suprafață | 018000 km2 23[b] |
Volum | 384000000 km3 10[c] |
Masă | ±0.0028)×1022 kg (2.1390 () 0.00359 Pământ[d] |
Densitate medie | 2,061 g/cm3[5] |
0,779 m/s2 (0,0794 g) (0,48 Luna)[e] | |
1,455 km/s [f] | |
sincronă | |
Perioadă de rotație siderală | 5 z, 21 h, 2 min, 53 s[6] |
0 [g] | |
Albedo | 0,76[5] |
Temperatură | 38 K (−235,2 °C)[6] |
Magnitudinea aparentă | 13,47[7] |
Magnitudinea absolută (H) | −1,2[8] |
Atmosfera | |
Presiunea la suprafață | 1,4 la 1,9 Pa (1,38×10-5 la 1,88×10-5 atm)[6][10] |
Compoziție atmosferică | azot; urme de metan[9] |
Triton este cel mai mare satelit natural al planetei Neptun și a fost primul satelit neptunian descoperit, pe 10 octombrie 1846, de astronomul englez William Lassell. Este singurul satelit mare din Sistemul Solar cu o orbită retrogradă, o orbită în direcția opusă rotației planetei sale.[11] Din cauza orbitei sale retrograde și a compoziției similare cu Pluto, se crede că Triton a fost o planetă pitică, capturată din centura Kuiper.
Cu 2.710 kilometri (1.680 mi) în diametru, este al șaptelea cel mai mare satelit din Sistemul Solar, singurul satelit al lui Neptun suficient de masiv pentru a fi în echilibru hidrostatic, al doilea cel mai mare satelit planetar în raport cu planeta sa (după Luna Pământului), și mai mare decât Pluto. Triton este unul dintre puținii sateliți din Sistemul Solar cunoscuți ca fiind activi din punct de vedere geologic (ceilalți fiind Io și Europa ai lui Jupiter și Enceladus și Titan ai lui Saturn). În consecință, suprafața sa este relativ tânără, cu puține cratere de impact evidente. Terenuri criovulcanice și tectonice complicate sugerează o istorie geologică complexă.
Triton are o suprafață de azot în principal înghețat, o scoarță în mare parte apă-gheață, o manta de gheață și un nucleu substanțial de rocă și metal. Nucleul reprezintă două treimi din masa sa totală. Densitatea medie este de 2,061 g/cm3, reflectând o compoziție de aproximativ 15–35% gheață de apă.
În timpul zborului său din 1989 către Triton, Voyager 2 a găsit temperaturi la suprafață de −235 °C (38 K) și, de asemenea, a descoperit gheizere active care erup azot gazos sublimat, contribuind la o atmosferă de azot slabă cu o presiune mai mică decât 1⁄70,000 din cea a atmosferei Pământului la nivelul mării. Voyager 2 rămâne singura sondă spațială care l-a vizitat pe Triton. [12] Deoarece sonda a putut studia doar aproximativ 40% din suprafața satelitului, au fost propuse misiuni viitoare pentru a revizui sistemul Neptun cu accent pe Triton.
<ref>
invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite neptuniansatfact
<ref>
invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite NYT-20141105-DO
<ref>
invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite JPL-SSD-Neptune
<ref>
invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Jacobson2009-AJ
<ref>
invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite JPL-SSD-sat_phys
<ref>
invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite EncycSolSys-Triton
<ref>
invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite magnitude
<ref>
invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Fischer2006
<ref>
invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite nature2
<ref>
invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite solarsystemexploration
NASA's Voyager 2―the only spacecraft to fly past Neptune and Triton―found surface temperatures of −391 degrees Fahrenheit (−235 degrees Celsius). During its 1989 flyby, Voyager 2 also found Triton has active geysers, making it one of the few geologically active moons in our solar system.
Eroare la citare: Există etichete <ref>
pentru un grup numit „lower-alpha”, dar nu și o etichetă <references group="lower-alpha"/>